Educaţia – o problemă globală şi elementul cheie al dezvoltării economice si sociale a fiecărei naţiuni

În perioada 6-11 decembrie a anului trecut am participat la cea de a 486-a sesiune a programului de pregătire şi dezvoltare profesională Salzburg Global Seminar. Tema celei de-a 486-a sesiuni a fost aceea a „Depăşirii Obstacolelor în Educaţie şi Creşterea Mobilităţii Sociale la nivel Global”. Pot spune că experienţa şi cunoştinţele acumulate pe parcursul acestei săptămâni, în ceea ce priveşte educaţia sunt remarcabile şi cu siguranţă îmi vor fi extrem de utile în activitatea mea de politician şi reprezentant al administraţiei locale.

Acesta este si motivul pentru care doresc sa împărtăşesc aceste informaţii şi poate împreună cu toţi factorii implicaţi în sistemul de învăţământ din ţara noastră vom reuşi să reformăm şi să dezvoltăm acest sistem şi să oferim copiilor şi profesorilor noştri instrumentele necesare pentru o educaţie de calitate, la cele mai înalte standarde ştiinţifice şi profesionale.

Din multitudinea de prezentări şi dezbateri din cadrul sesiunii am extras o serie de idei foarte pertinente ce se pot transforma cu uşurinţă în principii care pot sta la temelia oricărei strategii in domeniul învăţământului.

Ø  In cadrul sesiunii s-au dezbătut 4 teme extrem de importante, teme care reprezintă de fapt problemele şi dificultăţile cu care se confruntă fiecare naţiune în ceea ce priveşte asigurarea unui sistem de învăţământ bazat pe calitate şi eficienţă: finanţarea, curricula, crearea de politici si strategii publice si tranziţia de la o etapă la alta.

Ø  In ceea ce priveşte finanţarea educaţiei s-a căzut de acord asupra faptului că este imperativ necesar să înţelegem că trebuie alocat un nivel mai mare din PIB pentru învăţământ, deoarece acest lucru va determina creşterea nivelului educaţiei, a pregătirii profesionale a populaţiei,  care va aduce în consecinţă la creşterea nivelului PIB  prin la dezvoltarea economică şi socială a unei ţări.

Ø  Să nu uităm ca media la nivel global a procentajului din PIB alocat educaţiei este de 4,7%, în condiţiile în care la noi în ţară nivelul acestuia, în acest an, nu depăşeşte 3% din PIB.

Ø  De asemenea un procent mai mare din PIB pentru educaţie va determina creşterea nivelului educaţiei nu numai pentru elevii de top, dar si creşterea nivelului educaţiei pentru mase şi în special pentru copiii defavorizaţi.

Ø  În acest sens, nu trebuie uitată problema salarizării cadrelor didactice, care reprezintă o problema spinoasă la nivel global. Pentru motivarea acestora, pentru creşterea statului şi a stimei de sine a dascălilor şi pentru un act de învăţământ de calitatea, s-a concluzionat că este necesară o remunerare corectă şi decentă a acestora. Din punct de vedere salarial profesorii ar trebui sa se situeze in top şi nu la baza ierarhiei de salarizare care este susţinută de la bugetul de stat, aşa cum se întâmplă în majoritatea tarilor  slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare (inclusiv in Romania).

Ø  În concluzie, investiţia in educaţie se întoarce întotdeauna în societate prin dezvoltarea economica a unei tari şi mai trebuie spus ca pentru o intervenţie eficientă şi susţinută nu este suficient să investim doar in educaţie ci şi in: transport (reţele de drumuri, mijloace de transport pentru elevi si profesori), infrastructură (construcţia de şcoli si licee in zonele sărace şi defavorizate), alimentaţie.

Ø  Nu trebuie uitat faptul ca „Daca ne considerăm preţul educaţiei ca fiind mare ce putem spune atunci despre preţul ignoranţei!”

Ø  În ceea ce priveşte crearea curriculelor pentru diferitele sisteme de învăţământ cred ca fiecare ţară trebuie sa găsească răspunsuri adecvate la următoarele întrebări: „Ce ar trebui sa ştie? Ce ar trebui sa fie capabili sa facă? si Ce ar trebui sa devina copiii noştri?”

Ø  Este necesara identificarea cunoştinţelor si abilităţilor care vor asigura creşterea mobilităţii sociale şi reducerea obstacolelor în sistemul de învăţământ.

Ø  În cadrul  dezbaterilor s-a pus accentul pe importanţa educaţiei şcolare timpurie – educaţia preşcolara (grădiniţele) şi chiar educaţia pre-preşcolara. De asemenea, pentru obţinerea de rezultate concrete, este obligatorie creşterea nivelului cheltuielilor publice alocate educaţiei preşcolare şi pre-pre preşcolare din totalul cheltuielilor din PIB alocate pentru educaţie.

Ø  Legat de principiul anterior, se impune necesitatea existenţei şi implementării unor programe de educaţie a mamelor si a  părinţilor, programe ce vor stimula, in mediul familial, a necesitatea si importanţa educaţiei copiilor. 

Ø  Un alt aspect de reţinut este importanţa dezvoltării socio-emoţionale a copiilor – aşa-numita „educaţie soft”, precum şi necesitatea creării unei atmosfere propice studiului in unităţile de învăţământ, pentru a obţine rezultate.

Ø  Pentru a face faţă unei economii globale aflată intr-o continuă expansiune şi transformare este imperativ necesară acumularea de cunoştinţe şi abilităţi care să permită dezvoltarea în rândul elevilor a unor competenţe globale.

Ø  Ceea ce ar trebui sa ştie orice specialist şi creator de politici publice in domeniul educaţiei este faptul că cea mai competitivă abilitate a unui om, profesor, elev, salariat, este capacitatea de a şti cum  să înveţe.

Ø  În ceea ce priveşte pregătirea profesorilor şi a dascălilor este necesară crearea unei culturi la nivel naţional a pregătirii şi perfecţionării permanente a dascălilor, ceea ce presupune o dubla responsabilitate: a profesorilor, transpusă în disponibilitatea acestora de a se perfecţiona permanent şi a-şi îmbunătăţii în mod continuu abilităţile de predare, dar şi a liderilor politici, prin asigurarea instrumentelor politice, legale şi financiare, necesare pentru asigurarea si promovarea acestui principiu in sistemul de învăţământ.

Ø  În privinţa dezbaterii privind oportunitatea unui sistem de învăţământ naţional centralizat sau descentralizat, concluzia mea în urma dezbaterilor şi a diferitelor modele educaţionale prezentate in cadrul sesiunii (modelul SUA, modelul chinezesc, modelul statelor latino-americane, etc), consider ca soluţia optima ar fi o centralizare a reglementarii si finanţării sistemului de educaţie si o descentralizare in privinţa furnizării educaţiei (ţinând cont de particularităţile culturale şi socio-economice ale fiecărei regiuni).

În acest articol nu am dorit să critic proasta gestionare a sistemului de învăţământ românesc, eşecul reformei din învăţământ sau să pun accent pe criza fără precedent în care se află acum acest sistem (eşecul de la BAC, lipsa unui număr suficient de cadre didactice, slaba salarizare a profesorilor, erorile în ceea ce priveşte calitatea actului de învăţământ, lipsa de infrastructură: de şcoli , licee şi grădiniţe din spaţiul rural, din zonele sărace şi defavorizate si nu numai) ci am dorit doar să prezint cele mai importante soluţii şi principii pentru dezvoltarea şi reformarea sistemul de învăţământ din ţara noastră, soluţii pe care le-am extras din aceasta frumoasa experienţă, numită Sesiunea 486 a „Salzburg Global Seminar”.

Sper ca măcar unele din aceste idei sa se regăsească pe viitor in politicile publice, strategiile şi legile care reglementează sistemul de învăţământ din Romania şi sper ca educaţia sa înceteze să mai fie cenuşăreasa sistemului public romanesc atât in ceea ce priveşte finanţarea, cât şi în ceea ce priveşte preocuparea actorilor politici care înfăptuiesc actul de guvernare.

De asemenea sper intr-o coeziune între toţi stakeholderii implicaţi în sistemul nostru de învăţământ: guvern, minister, opoziţie, partide politice, sindicate, profesori, elevi, studenţi, părinţi, şi mai sper ca următoarea lege a educaţiei şi următoarele strategii elaborate în acest domeniu sa fie o emanaţie a muncii şi eforului comun, a coeziunii tuturor actorilor implicaţi, pentru a transforma sistemul de învăţământ românesc într-un model şi o poveste de succes.

LA MULTI ANI, ROMANIA! LA MULTI ANI, ROMANI!

Astazi este ziua nationala a Romaniei, ziua in care s-a infaptuit Marea Unire de la Alba-Iulia, ziua "Romaniei dodoloate".

Intotdeauna, aceasta zi mi-a umplut sufletul de emotie, de bucurie si de mandrie nationala. Intotdeauna am fost mandra de originile mele si de apartenenta la aceasta natie si oriunde am fost plecata in lume mi-am purtat tara in suflet si pe buze. 

Imi doresc ca toti romanii, inclusiv cei plecati in strainatate, sa fie mandrii de originile lor si de tara lor.

Imi mai doresc de ziua nationala a Romaniei, ca tara noastra se redevina tara mandra si demna care a facut fata, de-alungul secolelor, tuturor vicisitudinilor, razboaielor, cotropitorilor si presiunilor Marilor Imperii.

Iar pentru romani, pentru cetatenii acestei tari, imi doresc o viata mai buna si mai prospera alaturi de familiile lor si de cei dragi, imi doresc o viata plina de sanatate si de bucurie, o viata traita cu fruntea sus si cu onoare, in care umilinta, saracia si disperarea sa devina doar amintiri.

La multi ani, Romania!

La multi ani, romani!

De ce nu avem bani pentru incalzire - penalitatile RADET

Luni, 17 octombrie 2011 si 24 octombrie 2011, au fost convocate sedinte extraordinare ale CGMB.

Ambele sedinte nu au avut loc din cauza lipsei de cvorum datorata Consilierilor Generali ai PD-L.

Proiectele de hotarare de pe ordinea de zi, au fost urmatoarele (cu tot cu link-uri pentru a putea fi descarcate):

1. Proiect de hotărâre privind aprobarea contului de încheiere a exerciţiului bugetar pe anul 2010
2. Proiect de hotărâre privind aprobarea situaţiilor financiare centralizate ale Municipiului Bucureşti, activitatea proprie, pe anul 2010
3. Proiect de hotărâre privind aprobarea contractării unei/unor finanţării rambursabile interne şi/sau externe în valoare totală de până la 800.000.000 euro sau echivalent lei, în vederea restructurării datoriei în valoare de până la 500.000.000 euro şi contractarea de noi credite
4. Proiect de hotărâre privind înaintarea către Guvernul României a propunerii de emitere a unui act normativ pentru ştergerea/anularea penalităţilor pe care Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti - RADET le are de achitat către S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A. - Sucursala Bucureşti
5. Proiect de hotărâre pentru modificarea Hotărârii C.G.M.B. nr. 35/28.02.2011 privind declanşarea procedurilor de expropriere pentru imobilele proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Străpungere Bd. Nicolae Grigorescu - Splai Dudescu", în vederea continuării şi finalizării lucrărilor de interes public local
6. Proiect de hotărâre privind înfiinţarea Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară "ADI EcoSal" în vederea realizării în comun a unor servicii de utilităţi publice
7. Proiect de hotărâre privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal Penetraţie Splaiul Independenţei - Ciurel - Autostrada Bucureşti - Piteşti

Unul dintre aceste proiecte, respectiv proiectul numarul 4, se refera la inaintarea catre Guvernul Romaniei a unei propuneri de emitere a unui act normativ pentru stergerea penalitatilor pe care RADET Bucuresti le are de achitat catre S.C. Electrocentrale Bucuresti S.A.

Este un proiect extrem de important pentru bucuresteni, care ar permite stergerea acestor penalitati pe care RADET le are fata de ELCEN, penalitati pe care oricum municipalitaea nu are posibilitatea si disponibilitatea financiara de a le plati si care ar permite, odata cu stergerea lor, inceperea platii efective a datoriei catre ELCEN si usurarea bugetului PMB si a bucurestenilor de o datorie de aproximativ 1 miliard de lei, datorie care in mod absurd, prin diverse procese intentante anual de catre ELCEN Radet-ului, a dus la blocarea conturilor RADET si chiar la imposibilitatea de plata a salariilor.

Procedura este simpla. ELCEN-ul este o Compania Nationala aflata in subordinea Ministerului Economiei, minister care face parte evident din structura Guvernului Romaniei.

Prin aceasta hotarare adoptata de CGMB se solicita Guvernului Romaniei stergerea acestor penalitati care greveaza bugetul PMB si care nu permit pe cale de consecinta plata datoriei istorice pe care Radet-ul o are catre ELCEN.

Sper ca intr-un final consilierii PD-L, PNG si PRM sa inteleaga faptul ca acesta hotarare de CGMB este in favoarea PMB si in interesul cetatenilor municipiului Bucuresti si sa nu mai tergiverseze adoptarea acestei hotarari, asa cum au facut la sedinta ordinara de la inceputul lunii octombrie, venind cu scuza penibila ca ne aflam in fata acordarii unui ajutor de stat si ca pentru stergerea acestor penalitati (care nu reprezinta datorie principala) avem nevoie de acordul Comisiei Europene.

Evident ca este doar o tergiversare si o amanare de neinteles si de neacceptat a adoptarii acestei hotarari, deoarece chiar daca ne-am afla in fata unei datorii de stat (ceea ce nu este cazul – lucru care s-a inteles deja din discutia cu reprezenantii Ministerului Finantelor si ai FMI), procedura fireasca ar fi aprobarea acestei hotarari, inaintarea solicitarii PMB de stergere sau anulare a penalitatilor catre Guvernul Romaniei si ulterior consultarea Comisiei Europene in legatura cu existenta unui ajutor de stat sau nu.

Mai mult decat atat, este evidenta reaua-vointa a consilierilor generali PD-L, avand in vedere faptul ca Guvernul Romaniei a doptat HG nr. 1/19.09.2011 si HG 938/28.09.2011, hotarari care prevad stergerea penalitatilor firmelor care isi platesc platesc datoriile catre Administratia Financiara pana la sfarsitul anului si stergerea a 50% din cuantumul penalitatilor pentru cei care isi platesc datoria (principalul) pana la 30 iunie 2012.

Daca Guvernul a gasit de cuvinta sa adopte si sa puna in practica o hotarare  de stergere a penalitatilor pentru firme, cum poate fi oare posibil ca acelasi Guvern sa nu accepte stergerea penalitatilor unei Companii Nationale, stergere care evident ar fi in interesul unei institutii publice si implicit in interesul bucurestenilor?

Cred ca este o intrebare pe care locuitorii acestui oras ar trebui sa o puna reprezentantilor lor din CGMB care tergiverseaza adoptarea acestei hotarari.

De asemnea trebuie spus ca in data de 8 noiembrie 2011 grupul PD-L – PNG  a convocat o sedinta extraordinara al carei scop real era schimbarea directorului RATB, Adrian Crit - care desi este membru PD-L se pare ca nu mai raspundea in mod „corespunzator”  ordinelor de partid - cu domnul Viorel Popescu, care este la randul sau tot membru PD-L, dar probabil unul mai obedient, si care va executa intocmai ordinele de partid.

Evident, in aceasta sedinta nu a avut loc nici o discutie pe tema penalitatilor RADET. Evident ca aceasta tema nu este pe ordine de prioritati si interese a celor de la PD-L si PNG.

Va atasez cu link si minuta sedintei din data de 6.10.2011, pentru a citi si dumneavoastra cum au decurs discutiile pe tema penalitatilor:

http://www4.pmb.ro/wwwt/institutii/CGMB/sedinte/ordinea_de_zi/db/PV/pv_20111006.pdf

Sper totusi ca in sedinta ordinara, care va avea loc la sfarsitul lunii noiembrie, se va reintroduce pe ordinea de zi acest proiect, iar consilierii generali, in totalitate, vor da dovada de mai multa responsabilitate si vor aproba acest proiect.

Putin despre mine, putin despre politica

M-am nascut pe 16 decembrie, in aceasi zi in care a inceput Revolutia din 1989 la Timisoara. O zi in care, inca mai cred, ca in tara noastra a inceput lupta pentru libertate, democratie si demnitate. Si aceste trei cuvinte doresc sa-mi caracterizeze activitatea mea de om si de politician.

Mi-a fost foarte greu sa ma decid sa-mi fac un blog pentru simplul fapt ca intotdeauna mi-a placut sa privesc oamenii in ochii atunci cand le spun ceva sau cand le transmit un mesaj. Imi place sa spun lucrurilor pe nume, sa ma exprim direct si fara ocolisuri, fara teama sau retineri, cu conditia ca ceea ce am de spus sa reprezinte adevarul si sa am argumente pertinente in  sustinerea unui punct de vedere sau a unei cauze.

Totusi  lumea a evoluat si comunicarea on-line a devenit un instrument extrem de util si facil pentru a ne transmite mesajele, gandurile, credintele si trairile. Ca atare m-am decis sa ma altur si eu tuturor celor care folosesc acest mijloc de comunicare pentru ca mesajele mele sa ajunga mai usor la voi, prieteni, colegi, cetateni, alegatori si sustinatori ai unui partid politic sau altul.

Traim intr-o tara care se apropie tot mai mult de un colaps economic, politic si social. Aproape ca supravieturiea pe marginea prapastiei  a devenit un mod de viata cu care cetatenii acestei tari s-au obisnuit si resemnat.  Insa am convingerea ca datoria mea de politician tanar si responsabil este de a nu ma resemna si de a  lupta pentru a schimba ceva in aceasta societate, de a avea reactii fata de inechitatea sociala, fata de injustita si lipsa de coerenta si interes a celor care ne conduc.

Voi scrie aici despre mine, despre viata cotidiana, despre evenimentele care se petrec in fiecare zi si care ne afecteaza existenta, despre situatia dezastruoasa in care sa afla sistemul de sanatate, despre reforma esuata din educatie, despre saracia acuta in care traieste peste 75% din populatia acestei tari (pensionari, profesori, medici, studenti, functionari publici, etc…), despre modul falimentar in care se iau masurile cu caracter economic la nivel de Guvern, de atitudinea de sluga pa care tot acest Guvern o are fata de FMI, de neregulile si furaciunile din Parlamentul Romaniei.

De asemenea, legat de statutul meu de Consilier General al Municipiului Bucuresti, va voi prezenta aici activitatea mea si va voi consulta in legatura cu toate proiectele de interes pentru cetatenii Municipiului Bucuresti.